Procese cognitive cu insuficiență vizuală

Gândirea este unul din procesele fundamentale si complexe ale vietii individului uman. Ea este cea care influenteaza capacitatea de adaptare a omului la mediul în care traieste, cea care îl ajuta de multe ori sa faca fata evenimentelor cu care se confrunta.

Din punct de vedere functional, gândirea este cea care ne face sa fim rationali, ne ajuta sa ne planificam actiunile pentru a ne atinge scopurile. Din perspectiva psihogenetica poate fi definita ca o actine interiorizata, reversibila, parte a unui sistem de operatii, iar din punct de vedere structural — operatoriu gândirea este alcatuita din structuri operatorii si operatii.

Pentru a întelege acest fenomen complex, vom sistematiza informatiile facând apel mai întâi la teoria lui Piaget cu privire la aparitia si modul de dezvoltare al gândirii, pentru ca apoi sa ne oprim asupra a 2 concepte viziune breg întâlnite atunci când ne referim la gândire - rationamentul si rezolvarea de probleme.

Ghid deficiente vaz - GIFTED FOR YOU Project Procese mentale cu insuficiență vizuală Vederea asigură copilului în primul rând experiențe prin care el se percepe ca fiind distinct de restul lumii - o vede pe mama sa venind și plecând, învață că ea este un obiect separat. Pornind de la rolul mare pe care îl joacă vederea în procesul de formare al conceptului de sine: Deficientul vizual explorează lumea obiectelor numai prin tact - îi ia mai mult timp să-și descopere părțile corpului, de obicei face această descoperire atunci când reușește să le exploreze cu gura; Prezența mamei este cunoscută la început numai prin tact, iar ulterior prin asocierea prezenței ei cu sunetele pe procese mentale cu insuficiență vizuală ea le produce - această asociere apare mai târziu, ca cea vizuală a copilului normal; Imaginea corporală se formează prin explorare tactilă și mai târziu prin intermediul comunicării și feedback-ului verbal; Numărul de relații sociale limitate se datorează și supraprotecției părinților care încearcă să-l țină la distanță de eventualele feedback-uri negative și datorită experiențelor școlare când educatorii fac concesii speciale sau nu sunt realiști în formularea așteptărilor lor. Toate acestea pot constitui piedici în construirea unui concept de sine realist.

Structura cognitiva tipica pentru gândire este notiunea. Notiunea structureaza informatiile generale, necesare si esentiale despre un obiect sau stare de lucru.

Caracteristicile proceselor cognitive cu insuficiență vizuală

Ea depaseste datul nemijlocit al perceptiei, desi se bazeaza sau se sprijina pe informatia perceptiva. În perceptie esentialul coexista pe acelasi plan cu neesentialul, avem un sincretism al perceptiei.

Dimpotriva, notiunea este un model informational integrativ, care subordoneaza o multime de cazuri particulare, individuale. Gândirea, în cel mai înalt grad al sau, înseamna operarea cu notiuni.

Psihologie Generala

Formarea notiunilor este un process îndelungat, care se desfasoara în strânsa interdependenta cu dezvoltarea repertoriului de operatii cognitive ale subiectului. Operatiile sau prelucrarile procesarile la care e supusa informatia psihica sunt extrem de variate si au o organizare ierarhica. Operatiile de nivel inferior, intra ca principalele tipuri de patologie a vederii intr-o operatie de nivel superior.

La nivel mediu de analiza a gândirii, operatia cea mai însemnata este rationamentul inferenta. Pentru a rezolva probleme mai complexe, subiectul e nevoit sa foloseasca o serie bine ordonata de operatii numita strategie rezolutiva.

1. procese psihice si personalitatea: procese psihice senzoriale şi cognitive superioare
2. DEFICIENTA VIZUALA

Exista doua mari tipuri de strategii: algoritmi si euristici asupra carora se va insista intr-un paragraf ulterior. Cercetarile asupra aspectului operatoriu al gândirii s-au focalizat fie pe investigarea rationamentului, fie pe investigarea strategiilor utilizate în rezolvarea de probleme. Exista numeroase strategii rezolutive care nu au labaza rationamentul, de aici cercetarile psihologiei diferentiale dar complementare, asuprarationamentului si rezolvarii de probleme.

Cercetarile asupra aspectului operatoriu al gândirii s-au focalizat în principal pe investigarea rationamentului, si pe investigarea rezolvarii de probleme.

Exista doua categorii mari de rationament, care se împart la rândul lor în mai multe subcategorii: rationamentul inductiv — de inducere a unei proprietati, a unei reguli, a unei structuri; rationamentul deductiv — silogismul, rationamentul ipotetico-deductiv, rationamentul liniar. Gândirea este procesul psihic de cunoaştere superior prin excelenţă. Acesta reprezintă maximul potenţialităţilor cognitive ale lumii vii, un proces care le condiţionează şi le determină pe toate celelalte.

Filosofii au remarcat din cele mai vechi timpuri faptul că omul este singura fiinţă înzestrată cu gândire raţională şi că în aceasta stă demnitatea şi unicitatea sa.

Filosofia kantiană şi cea post-kantiană au deschis calea către o concepere exclusiv în termeni psihologici a gândirii. Din acest punct de vedere gândirea este un proces psihic cognitiv, superior, central, mediat, de reflectare a caracteristicilor realităţii sub forma abstractă a noţiunilor, judecăţilor, raţionamentelor. Gândirea prezintă un ansamblu de caracteristici care o definesc şi îi determină specificul.

Caracteristicile de deficiență vizuală ale dezvoltării sferei cognitive

Astfel, caracterele ei fundamentale sunt: - caracterul general-abstract; - caracterul mijlocit; - caracterul superior-central; - caracterul multifazic.

Gândirea se află în centrul unei imense reţele de intercondiţionări între toate procesele, mecanismele şi activităţile psihice. Există mai multe modalităţi de a defini gândirea.

Astfel, ea poate fi concepută ca un sistem de operaţii care acţionează mijlocit asupra realităţii, transformând-o şi aducând-o la o formă coerentă şi inteligibilă. Perspectiva operatorie asupra gândirii a fost definitivată în primul rând prin contribuţiile psihologului elveţian Jean Piaget. Există şase operaţii fundamentale ale gândirii: - analiza operaţie de descompunere mintală a unui obiect în părţile sale componente ; - sinteza operaţia inversă analizei, care reasamblează părţile într-un tot unitar ; - comparaţia operaţia de stabilire procese cognitive cu insuficiență vizuală asemănărilor şi deosebirilor între obiecte pe baza unui criteriu ; - abstractizarea operaţia de reţinere procese cognitive cu insuficiență vizuală plan mintal a anumitor trăsături fundamentale ale obiectelor şi neluarea în considerare a altora, considerate secundare ; - generalizarea operaţia de extindere a însuşirilor unui obiect asupra unei categorii de obiecte ; - concretizarea operaţia de trecere de la general-abstract la particularconcret.

DEFICIENTA VIZUALA

Gândirea poate fi concepută, de asemenea, ca un sistem de forme. Din acest punct de vedere, ea reprezintă o structură care evoluează de la simplu la complex.

In functie de segmentul analizatorului afectat se grupeaza in urmatoarele categorii nosologice: A.

Cea mai simplă formă a gândirii procese cognitive cu insuficiență vizuală noţiunea care desemnează 1 orice obiect sau clasă de obiecte despre care ştim ceva. Judecata reprezintă conexiunea dintre două noţiuni procese cognitive cu insuficiență vizuală care se reflectă un raport determinat între obiecte.

De aceea, judecata poate fi adevărată sau falsă. Raţionamentul ia naştere pe baza judecăţilor.

Astfel, pe baza unor judecăţi a căror valoare de adevăr este cunoscută numite premiseeste obţinută o nouă judecată numită concluzie. Există trei tipuri majore de raţionament: - raţionamentul deductiv în care se trece de la premise de mare generalitate la concluzii care nu pot depăşi în cum să îmbunătățim vederea dacă miop premisele ; - raţionamentul inductiv în care concluzia depăşeşte ca grad de generalitate premisele ; - raţionamentul analogic în care sunt obţinute informaţii pe baza unor asemănări structurale între obiecte sau clase de obiecte.

Dezvoltarea cognitiva la copiii cu deficienta mintala

Există multiple tipuri de gândire. După finalitatea ei, gândirea poate fi divergentă sau convergentă distincţie propusă de Guilford. Gândirea divergentă reclamă, din partea subiecţilor, căutarea a cât mai multor soluţii sau îndepărtarea în cât mai multe direcţii în raport cu punctul iniţial de plecare.

Gândirea convergentă se mişcă în sens invers, de la diversitate la unitate, de la disociaţie la sinteză. Funcţia de bază a gândirii este rezolvarea de probleme.

Exercitarea ei asigură individului posibilităţi excepţionale de integrare în mediu. Există două strategii majore pentru rezolvarea de probleme: - strategiile algoritmice algoritmul este o succesiune determinată de paşi care trebuie urmaţi pentru a găsi soluţia problemei ; - strategiile euristice care presupun construcţia căii care va releva soluţia problemei în chiar procesul de rezolvare.

Caracteristicile de deficiență vizuală ale dezvoltării sferei cognitive Transplant de cornee fotografie ochi după 8 lucruri de ştiut despre dezvoltarea personală: nu vei progresa, dacă nu le vei conştientiza - Om Activ ru ro.

Strategiile algoritmice se pretează mai ales la rezolvarea de probleme bine definite probleme în care sunt prezentate neechivoc starea iniţială a problemei şi starea finală, la care trebuie să se acceadă. Strategiile euristice sunt aplicabile mai ales în cazul problemelor slab definite în care datele problemei sunt în bună măsură echivoce.

Activitatea centrală a gândirii este înţelegerea.

Ei îi sunt subsumate toate operaţiile şi activităţile gândirii. Înţelegerea reprezintă sesizarea existenţei unei legături între setul noilor cunoştinţe şi setul vechilor cunoştinţe gata elaborate. Proces cognitiv specific uman, gândirea asigură vieţii psihice a omului coerenţă şi eficacitate în raporturile cu mediul. Ea antrenează toate celelalte disponibilităţi şi mecanisme psihice, fiind trăsătura cea mai importantă a psihicului uman, definitorie pentru om ca subiect al cunoaşterii logice, raţionale.

Delimitări conceptuale Cunoştinţele despre memoria, pe care o avem astăzi, nu au aceeaşi semnificaţie ca şi în secolele trecute.

Aceste cunoştinţe au evoluat în timp şi cercetătorii de domeniu au evidenţiat 2 etape ale psihologiei memoriei: I etapă — preştiinţifică Evul Mediu — ; a II-a etapă — ştiinţifică — prezent. Prima etapă se caracterizează prin faptul că înţelegerea memoriei se făcea prin abordări mitologice sau filosofice.

Procese mentale cu insuficiență vizuală

La unii ceara este tare, la alţii moale, mare-mică, neagră-albă etc. Memoria a mai fost studiată şi de către filosofi.

Alţi filosofi au tratat memoria din punct de vedere gnosiologic, deci ca pe o forţă de cunoaştere. Impresiile, imaginile, emoţiile, gândurile, mişcările prezente, actuale, nu se pierd însă, nu dispar complet fără a lăsa nici o urmă în creier, dimpotrivă, ele se sedimentează, se cristalizează, pentru ca mai apoi să fie scoase la lumină şi refolosite, contribuind, în felul acesta, la amplificarea conţinutului vieţii psihice, la desfăşurarea normală şi mai ales eficientă a activităţii umane.