Fuziunea în oftalmologie. Fuziunea oftalmologiei

MOTILITATEA OCULARA

Cauze și factori de risc

Tratament Insuficiența de convergență insuficiența amplitudinii de fuziune în convergență este o afecțiune frecvent întâlnită, caracterizată de incapacitatea de a menține funcția binoculară ambii globi oculari fuziunea în oftalmologie urmărească aceeași țintă la distanțe apropiate.

În timpului cititului sau lucrului care necesită focalizarea privirii la distanțe apropiate și în prezența acestei afecțiuni, globii oculari au tendința de a devia spre exterior, fenomen denumit exoforia la aproape.

Această deviere oculară este însoțită de diplopie. Prezența acestei afecțiuni poate trece neobservată în cazul în care nu este realizat un control oftalmologic complet.

Cu toate acestea, în anumite cazuri, în cadrul controlului oftalmologic de rutină testul de acuitate vizuală fuziunea în fuziunea în oftalmologie fi normal. Cauzele afectării secundare pot fi traumatismele sau bolile neuro-degenerative boala Parkinsoncoreea Huntingtonparalizie supranucleară progresivă.

Proteze Oculare | Oftalmologie si Optica medicala

Alte afecțiuni asociate sunt sindromul Parinaudmiastenia gravisoftalmopatia tiroidiană. Etiologia afecțiunii primare, însă, nu este pe deplin cunoscută.

fuziunea în oftalmologie

Ca punct de reper etiologic este considerată afectarea înnăscută sau dobândită a mișcărilor globilor oculari - vergente mișcări binoculare simultane, disjuncte. Tabloul clinic poate deveni mai pregnant și evoluția se poate înrăutăți prin apariția anxietății, privarea de somn și menținerea privirii la distanțe apropiate pentru perioade lungi de timp.

fuziunea în oftalmologie

Acest aspect este explicat prin fenomenul de suprimare, proces neurologic activ prin intermediul căruia sistemul nervos face abstracție de vederea unuia dintre ochi cu scopul de a combate perceperea dublă a imaginilor. Așadar, suprimarea vizuală a unuia dintre globii oculari cauzează pierderea vederii binoculare și a percepției de profunzime, fuziunea în oftalmologie elemente de coordonare, mișcare, estimare a distanțelor sau contact vizual de aproape.

Identificarea unor altor patologii de natură oftalmologică asociate este rară, deși tulburarea de acomodare vizuală pentru distanțe apropiate poate fi carte de tratament vizual prezentă.

Meniu de navigare

Investigațiile sunt adresate în special elevilor și studenților de orice vârstă, fiind considerare persoane cu risc. Examinarea constă în: determinarea distanței la care pacientul își păstrează vederea binoculară, până la apariția diplopiei măsurarea punctului de convergență la apropiere.

Pentru măsurarea convergenței de fuziune sunt utilizate lentilele prismatice cu baza așezată spre exterior.

Astfel, în timp ce subiectul urmărește un rând de litere al planșei Snellen, lentilele prismatice se adaugă gradual până apare diplopia, fuziunea imaginilor nefiind posibilă; determinarea punctului de acomodare, precum și evaluarea prezenței viciilor de refracție sau disfuncții ale musculaturii globilor oculari; testul Snellen de acuitate vizuală efectuat de rutină nu fuziunea în oftalmologie suficient pentru stabilirea diagnosticului deoarece în majoritatea cazurilor rezultatul fuziunea în oftalmologie fi considerat normal.

Astfel, acesta nu exclude afecțiunea.

fuziunea în oftalmologie

Exercițiile ortoptice de tip activ sunt reprezentate de exerciții graduale, planșe de convergență, stereograme. Exercițiile ortoptice graduale sunt efectuate cu scopul recunoașterii diplopiei fiziologice.

Ortoptica computerizata « Optic Plus

Subiectul este rugat să își concentreze privirea asupra unei ținte ținta de acomodare așezată la o distanță la care este menținută funcția binoculară. În situațiile în care subiectul neglijează imaginea de la nivelul unui ochi se impune aplicarea unei tehnici de suprimare prin aplicarea unui filtru de culoare roșie la nivelul ochiului.

Această tehnică este atent aplicată pentru a evita apariția diplopiei intractabile. De obicei, planșele de convergență prezintă puncte sau cercuri.

Semne și simptome

Exercițiile se execută prin așezarea planșei la nivelul rădăcinii nasului în timp ce subiectul își ațintește inițial privirea către cel mai îndepărtat punct sau cerc, iar progresiv îndreptând-o către un reper mai apropiat.

Stereogramele reprezintă planșe care conțin două imagini separate de o axă orizontală, iar o a treia imagine va apărea prin combinarea celor două. Deși în majoritatea situațiilor tratamentul activ este curativ, pot exista cazuri de recurență a simptomatologiei în cadrul cărora este recomandată efectuarea unui set adițional de exerciții ortoptice.

fuziunea în oftalmologie

Acestea sunt recomandate pentru a combate apariția simptomelor, însă nu reprezintă tratamentul curativ al afecțiunii. Aceasta vizează rezecția unuia sau ambilor mușchi drepți mediali. Metoda este controversată, iar rezultatele sunt nesatisfăcătoare.

fuziunea în oftalmologie

Printre complicațiile postoperatorii se numără diplopia la vederea la distanță. Prognostic Prognosticul insuficienței de convergență idiopatică este favorabil în urma respectării conduitei terapeutice ce implică exercițiile ortoptice. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă! Aveți o întrebare?

fuziunea în oftalmologie

Primiți răspunsuri gratuite de la medici.

Asevedeași