Asupra renașterii viziunii tinere.

asupra renașterii viziunii tinere

Asupra renașterii viziunii tinere

Noţiunea de Renaştere Renaşterea e o mişcare ce a constituit o epocă distinctă în istoria umanităţii, o epocă caracterizată prin mari "explozii spirituale" şi materiale, în general, printr-o efervescenţă culturală. Apariţia acestei mari mişcări a spiritului uman a fost favorizată de profundele transformări structurale ale societăţii europene în devenirea ei de la feudalismla noua societate, cea capitalistă, de acumulaţiile şi mai ales descoperirile din câmpul cunoaşterii umane, de nevoia de adevăr şi raţionalitate în explicarea realului, de renunţarea la dogme şi de reîntoarcere ia marile valori antice ale umanităţii, de nevoia de afirmare nestânjenită a individualităţii umane.

ochi mici și vedere vederea copiilor

Problema Renaşterii a căpătat de-a lungul secolelor interpretări divergente care au lăsat să persiste până azi unele confuzii în definirea conceptului, a naturii acestei epocale mişcări, a extinderii sale în timp şi spaţiu, precum şi raporturile ei cu fenomenele istorice sau culturale.

Tendinţa permanentă de a exalta epoca Renaşterii, idealizând-o global, nediferenţiat, se datorează realizărilor sale de ordin cultural, în special artei. Confuziile şi aprecierile contradictorii intervenite în timp au fost elucidate şi corectate prin delimitări şi precizări, încât, asupra renașterii viziunii tinere dacă nu s-a ajuns la un acord unanim în toate chestiunile, problema Renaşterii în globalitatea ei apare azi într-o perspectivă sensibil modificată.

Revigorarea literaturii în general

Definirea şi asupra renașterii viziunii tinere Renaşterii a început în secolul al XlV-lea în Italia, prin punerea sub acuzaţie a Evului mediu de către Petrarca, primul care formulează conceptul de "timpuri întunecate", de "barbarie" medievală. Boccaccio este cel dintâi care defineşte noua eră culturală, atribuindu-i meritul restaurării artelor după o lungă perioadă de uitare.

Primul autor italian care a folosit termenul "Renaşterea" rinascita în istoria artei a fost G. Vazari Istoricii umanişti germani nu pot nega valoarea istorică şi culturală a Evului mediu, pentru ei fiind perioada eroică a germanilor. Durer recunoaşte noua cultură şi admiră arta italiană recunoscută acum. Pentru Erasm, cultura medievală era o expresie a barbariei, în timp ce acum "au renăscut" artele.

Ideea umaniştilor despre renaştere a rămas limitată la aspectele intelectuale şi estetice ale culturii. Voltaire înţelege că Renaşterea a însemnat ceva mai mult decât doar o perioadă de mare avânt a artei şi literaturii, aducând în planul atenţiei istoricilor asupra renașterii viziunii tinere ambianţă italiană a epocii - geniul poporului, dezvoltarea precoce a acestei civilizaţii, prosperitatea sa economică uimitoare care a deschis calea progresului raţiunii şi politicii.

Romanticii exaltă trecutul medieval, punând accentul de valoare pe iraţional, pe sentiment, pe credinţa religioasă şi pe acţiunea colectivă, idealizând tot ceea ce umaniştii şi raţionaliştii iluminişti condamnaseră ca obscurantism şi barbarie.

  • Orasele de resedinta ale acestora au devenit focare de cultura, in jurul carora s-au adunat poeti, ganditori, artisti si tot felul de oameni instruiti.
  • Leonardo da Vinci Cum a inventat Leonardo da Vinci oraşul modern aşa cum îl ştii azi din cauza epidemiei Răspândirea artei Renașterii în Franța Perioada castelelor de pe valea Loarei autor Melinda Erdei-Vörös, noiembrie Caracterul italian al artei renascentiste a fost abordat de artiștii francezi într-o manieră clasică.
  • Trăsăturile viziunii noastre

Pentru Hegel Renaşterea reprezintă o reacţie contra transce- dentalismului medieval, deci antiteza Evului mediu şi precursoarea Reformei. Jules Michelet în "La Renaissance este cel dintâi care defineşte Renaşterea ca o perioadă determinată a istoriei generale europene. Termenul nu mai este limitat la definirea unei epoci de strălucire artistică şi literară, la redescoperirea clasicilor, ci este aplicat unei perioade în ansamblul său, şi care ar fi fost animată de un spirit particular, prezent în toate manifestările vieţii.

Renaşterea a însemnat "descoperirea lumii şi descoperirea omului", iar arta renascentistă - o reconciliere a spiritului omului cu natura. Meritul lui Michelet constă în faptul că a acordat conceptului de Renaştere o însemnătate universală şi concret umană.

testa miopia einstein exercițiile îmbunătățesc vederea în

Pentru Nietzsche, Renaşterea este marea epocă a Supraomului şi o antiteză a civilizaţiei creştine. Filosoful E. Cassirer atribuie epocii renascentiste - inclusiv mişcării Reformei - meritul de a fi iniţiat concepţia ştiinţifică modernă despre lume şi tendinţa europeană spre o libertate a gândirii.

cea mai bună viziune când viziunea slabă este moștenită

Curentele de gândire romantice şi iraţionaliste care s-au prelungit şi în secolul nostru au căutat originile Renaşterii în Evul mediu. Alţi autori au privit Renaşterea ca o continuare a Evului mediu, afirmând că a existat o adevărată "renaştere medievală", că umanismul a fost o mişcare născută în Franţa medievală; sau că filosofia modernă a luat naştere odată cu filosofia medievală, pe care gânditorii Renaşterii nu fac altceva decât să o continuie, nici între ştiinţa scolastică şi cea a Renaşterii n-a existat o fractură, ci doar o continuare.

Varietatea adeseori contradictorie a interpretărilor problemei Renaşterii demonstrează imposibilitatea de a o defini cu o obiectivitate riguroasă şi în termeni tranşanţi.

Meniu de navigare

Gradul de interes al cercetărilor Renaşterii din secolul nostru a variat şi în funcţie de natura, de direcţiile şi de amploarea fenomenului renascentist în diferite ţări. Remarcabilul culturolog român O. Drimba în asupra renașterii asupra renașterii viziunii tinere tinere culturii şi civilizaţiei" afirmă, că Capacitatea de a restabili vederea în glaucom este un fenomen european, iar nu doar italian Termenul circumscrie nu numai un fenomen cultural, în speţă artisticoIiterar, ci şi o epocă determinată a istoriei, a civilizaţiei şi a culturii europene, - ale cărei trăsături caracteristice s-au definit pentru prima dată şi în modul cel mai complicat în Italia, de unde a iradiat - la date, în proporţii şi în domenii diferite - în alte ţări europene.

Spirit universal şi modern, Dürer a fost apreciat nu doar ca artist, ci şi asupra renașterii viziunii tinere un rafinat umanist. Călătorind în Italia, Dürer a fost atras de şcoala veneţiană de pictură,care va exercita, prin Gionanni Bellini şi Mantegna, o influenţă evidentă asupra sa, modificându-i concepţia despre rolul artistului. Lor le datorează Dürer preocuparea pentru forma şi frumuseţea plastică. Creaţia lui Dürer cuprinde mai multe compoziţii cu teme religioase Fecioara, pruncul Iisus şi Sfânta Ana, Adam şi Eva, Adoraţia Sfintei Treimi care dezvăluie preocuparea lui Dürer de a fixa fizionomiile şi tipurile umane specific germane. Atras de psihologia şi înfăţişarea oamenilor, lui Dürer i-a plăcut să picteze portrete de o expresivitate deosebită.

Drimba menţionează, că fenomenul istoric cultural renascentist nu este unitar. Epoca Renaşterii rămâne impresionantă prin extaordinara ei varietate, prin optimismul iremediabil, prin pasiunea aventurii şi a libertăţii, refuzând nu numai autoritarismul unor dogme, ci considerând şi moralitatea comportamentului ca fiind un dat limitativ şi respectiv. Nu se deosebeşte de cele menţionate mai sus şi afirmaţia lui Asupra renașterii viziunii tinere.

miopie cum se elimină viziunea pe măsură ce funcționează

Bâtlan că Renaşterea concepută în sens larg cuprinde ca principale componente: umanismul, Renaşterea propriu-zisă şi Reforma, toate momentele specifice ale amplului proces de emancipare socială şi spirituală ce a făcut trecerea de la Evul mediu la epoca modernă. Delimitarea în timp a acestei perioade istorice a creat şi crează şi ea controverse. Faptul este explicabil.

viziunea umană depinde hipermetropie și mușchi

Fiind un fenomen european foarte complex, Renaşterea a îmbrăcat forme specifice asupra renașterii viziunii tinere la o ţară la alta. Nu a existat un sincronism în evoluţia culturală a acestor ţări, iar pe de altă parte, chir marile domenii ale culturii - arta, ştiinţa, filosofia etc.

Renaşterea o vom încadra în timp între jumătatea secolului al XlV-lea şi sfârşitul secolului al XVI-lea. Renaşterea - tip de cultură de tranziţie. Renaşterea şi Reforma Nu e adevărat şi faptul că între Renaştere şi epoca anterioară ei, Evul mediu, ar exista un Hiatus, că ea a apărut brusc, fără a fi pregătită.

Este adevărat, că istoria culturii se realizează prin depăşire. Dar depăşirea unei etape nu presupune înlăturarea ei totală, ci se realizează ca negaţie dialectică, respectiv prin afirmarea şi prelucrarea valorilor spirituale, asimilabile şi negarea nonvalorilor şi valorilor limitate. Dezvoltarea culturii, ca de altfel a fiecărui domeniu social, presupune deci unitatea dintre continuitate şi discontinuitate.

Renaşterea e nu numai renaşterea antichităţii, dar o cotitură crucială de la conceptele religioase la cele umaniste despre lume şi om.

creierul și vederea percep vibrația vederii

Ideologia şi mentalitatea renascentistă nu prezintă un sistem consecvent de idei materialiste, antireligioase. O asemenea înţelegere a naturii, societăţii şi a omului se va forma mai târziu în epoca Iluminismului sec. Conştiinţa şi mentalitatea renascentistă e mai mult asupra renașterii viziunii tinere, decât ateistă, - de aceea omul a fost divinizat, dar n-a fost pus în locul lui Dumnezeu; realitatea lumească e înţeleasă mitologic, dar cercetare asupra viziunii e contrapusă mitului; materialul şi spiritualul, realul şi idealul, pământescul şi divinul, creştinismul şi păgânismul nu sunt antagoniste, ci laturi ale întregului armonios.

In această tendinţă către armonie, credinţă în armonie şi unitate constă esenţa culturii Renaşterii şi cauza interesului ei faţă de cultura antică. Baza socială a Renaşterii a fost starea economică specifică, care poate fi definită ca o trecere de la feudalism la capitalism N.

Renaşterea italiană e în acelaşi timp şi apusul Evului mediu şi răsăritul Epocii moderne. Această cultură de tranziţie nu e nici medievală, dar nici capitalistă.

Eseu pe tema vârstei Renașterii. "Epoca renașterii sau Renaștere

Cultura Renaşterii apare şi se dezvoltă în oraşe. Oraşul renascentist e oraşul dezvoltat în mai multe domenii, cu meşteşugari şi comerţ; un oraş deschis, internaţional, cu transport; oraş multinaţional, religios, cultural şi etnic poligam. Cultura renascentistă nu e pur şi simplu "cultură orăşenească a epocii feudale", ci e o formă a ei specifică, născută de acele procese social-economice, care s-au creat în oraşul medieval, când în el au început să se dezvolte impetuos producţia simplă de mărfuri şi a comerţului internaţional, iar pe baza aceasta se forma un nou tip laic de concepţie despre lume, opus celui religios şi care şi-a găsit sprijin în tipul antic al conştiinţei sociale.

Cum să reacționăm la ce se întâmplă și la ce va veni? Sfatul Părintelui Antonie

De aceea în "forma cea mai curată" Renaşterea s-a manifestat în Italia. Anume aici calităţile tipologoce ale Renaşterii s-au manifestat pe deplin, deoarece în Asupra renașterii viziunii tinere dezvoltarea unui astfel de tip de oraş a coincis cu posibilitatea învierii moştenirii culturale antice. Coincidenţa acestor factori diferiţi a creat condiţii pentru apariţia rapidă a unei calităţi culturale noi, care nu era nici feudală şi încă nici capitalistă şi care avea o limpezime stilistică evidentă.

  • Concluzie Introducere Era Renașterii este o etapă foarte importantă în dezvoltarea culturii europene.
  • Începând din Italia și răspândindu-se în restul Europei până în secolul al XVI-lea, influența sa a fost resimțită în artăarhitecturăfilozofieliteraturămuzicăștiință și tehnologiepolitică, religie și alte aspecte ale anchetei intelectuale.
  • Cum să oprești hipermetropia legată de vârstă

De pe aceste poziţii devine posibil răspunsul la întrebarea - dacă avem dreptul să vorbim despre Renaştere şi în alte raioane ale globului pământesc. Renaşterea şi Reforma.

Termenul de Renaştere, atît de generos prin aspiraţiile şi năzuinţele pe care le desemnează, a avut din secolul al XV-lea pînă în prezent cele mai diferite semnificaţii. Fiecare epocă — scria Andrei Oţetea — i-a atribuit un conţinut diferit, în funcţie de interesele şi prejudecăţile sale dominante. Istoria diferitelor interepretări ale Renaşterii rezumă evoluţia studiilor care i-au fost consacrate şi scoate în relief substratul social al reacţiunilor pe care le-a provocat.

Departe de a fi un fenomen de ordin exclusiv religios, Reforma a fost evenimentul dominant al primei jumătăţi a sec.

Asevedeași